M-am asezat in pat sa dorm...nu imi este somn, insa imi impun. Trebuie! ...Ma rasucesc din nou...nici o pozitie nu este suficient de buna incat sa vina relaxarea. Prin fata ochilor mei trec umbre..., insa daca ma uit mai atent sunt crampeie de viata...crampeie de conversatii, ...imagini care se succed cu rapiditate in cinematograful vietii mele.
Imi repet : Trebuie sa dorm!
In linistea casei aud mici sunete. Se aud incet si apoi cresc in intensitate...Sunt atenta... Le aud din nou. Parca ar fi bucati de lemn vechi care trosnesc. Ma uit cu ochii mintii in toate directiile.
Deslusesc o corabie. Este corabia sufletului meu...O aud bine , si o vad la fel de bine. Este ancorata in apropierea tarmului. Incerc sa imi dau seama daca mai este cineva pe corabie...aud vocile clare si cristaline pe tarm ale unor copii. Sunt copiii mei...ei zburda nestingheriti... au picioarele goale si nu sunt atenti decat la joaca lor.
Ma impotrivesc...trebuie sa caut...trebuie sa mai fie cineva cu mine aici!. Corabia se leagana usor si trosneste in bataia vantului. Parca ar fi scancete de durere...Imi spun ca nu are nimic si nu se va rupe. A indurat altadata furtuni naprasnice sau soare dogoritor. Ma plimb pe punte si imi aud pasii...sunt dezamagita...chiar nu este nimeni???? Imi caut un loc unde sa ma ghemuiesc. Este bine ca este umbra... Este umbra asteptarii sau umbra trecutului?????. Raman ghemuita....
Se asterne noaptea si linistea peste sufletul meu...se face intuneric si cu siguranta va veni si somnul. In intunericul serii doar doi ochi verzi ma vegheaza...ochi ce stralucesc precum bijuteriile rare. Sunt ochii de inger!!!! Intind mana sa ii ating, si sub mangaierea mainii mele stau inchisi si sunt umezi. Fara sa imi doresc asta, umezeala lor se transmite in ochii mei......e liniste...mi se umezesc obrajii...
Ma semnez ” Eu”...(asa cum imi spun ceilalti)
Mami , Auras Ingeras , Lia , Fluturas...
Ma semnez” Eu”...cu sufletul si din suflet!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu