Idei.Ganduri.Nostalgii.

MOTTO – Sebastian B , Ii multumesc si iti multumesc ca existi!

 Zambesc timid si-I spun, si-ti spun ca ma accidentasem.Nu grav, insa...
 Mi-am si mi-ai ingrijit rana si merg mai departe. Nu stiu ce faci , cum faci, insa mana ta ajunge la mine, asa cum a ajuns si la ceilalti semeni. Imi doresc intr-o zi sa strabat cei 361 de km ( pentru ca i-am calculat din cauza nerabdarii) si sa venim toti patru in Universul tau, iar primul lucru pe care l-as face ar fi sa-ti pun in brate toate grijile mele (noastre).

Cad si ma ridic si poate voi mai cadea , insa nu raman la podea pentru ca este Postul Sfintelor Pasti si m-am hotarat sa deschid larg ferestrele pentru a-i da voie soarelui sa patrunda, sa sterg praful, sa aspir si sa incerc sa dau o alta infatisare lucrurilor. Am sa prind putere pentru curatenie... cat praf se depusese pe suflet! Covorul de la poarta manastirii mele era imbacsit cu noroi de la bocancii celor ce m-au vizitat. Au fost oameni care au intrat in varful degetelor de la picioare si tot asa au si iesit…, au fost oameni care prin tacerea lor au facut atata galagie incat nu mai ma puteam odihni de loc , iar din cauza galagiei in manastirea sufletului meu nu mai era timp pentru rugaciune. Pelerini galagiosi…Nu i-am gonit, nu ii condamn, nu ii urasc. Cand voi deschide portile le voi deschide din nou cu mare drag...
 Insa astazi am inchis portile si in liniste m-am apucat sa curatesc. Sterg geamurile si vad mult mai departe. Aspir toate firicelele de praf, si nu mai ma inteapa la talpi. De obicei patrunde pana la inima intepatura de ramasita. Pregatesc bucataria si vasele in care ma voi desfata in bucurie, precum laptele in cozonacii pufosi. Pregatesc ouale faptelor bune si le rosesc . Astfel nu se vor sparge niciodata. Am taiat buruienile si am plantat flori pe cararea ce duce in inima padurii sufletului meu , am taiat crengile uscate si am lasat soarele sa se balaceasca in luminis. Mi-am propus pana si tulpinile cioturilor care au ramas sa fie varuite. In momentele grele ma voi intinde , odihni, si respira luminisul. Respir adanc , acum e liniste si mult mai bine! Ma uit in jur si este primavara. Se apropie Sfantul Gheorghe si Floriile...

 Pana si copacii fac schimbari si inmuguresc, schimbandu-si straiele… . Am schimbat si eu povestea si palosul greu acum este de hartie. Ce alegem cand facem schimbari?
 Lacrimi care s-au uscat sau lacrimi care curg?
 Zambet sau tristete?
 Bucurie sau durere?
 Viata sau rastignire?
 Iubire sau tradare?
 Liniste sau framantare?
 Eu de ieri sau eu de azi?
Suflete, nu te mai zbate asa!...fii cuminte! Posteste prin cuvinte putine, pleaca ochii pentru a evita ispita, nu judeca, fii rabdator, smerit, nu cleveti, nu cirti...credinta, iubirea, crucea, rugaciunea sunt licoarea vietii. Fii rabdator sa gusti din ea! Cineva ieri mi-a oferit o batista si mi-a sters rana. Daca rana nu a mai usturat, ochii nu au mai plans. Daca ochii nu au mai plans, am vazut clar . Daca am vazut clar , am tinut cararea. Daca am tinut cararea , mi s-a usurat sufletul…mai usor decat aburul...

 In prezenta caldurii acest abur se va dilata…si acolo va intalni nemurirea.


 Ma semnez eu, cu pace sufleteasca, cu bucurie, ma semnez cu sufletul si din suflet!
                                                                                                          Lia