Copilarii
In ultima vreme imi tot vine in gand un moment din copilaria mea, si anume o zi de vacanta la bunicii din partea tatalui in comuna Marzanesti. Casa bunicilor era amplasata aproape de o colina, iar din fundul curtii pana la parau puteai sa zburzi in voie...doar cer , iarba verde si paraul...
Pentru ca nu mergeam foarte des acolo (de obicei ne petreceam vacantele la bunicii materni) in scurtele perioade de copilarie pe acele meleaguri...imi aduc aminte ca eram intr-o continua explorare. Exploram tot ce se putea. Nu ramanea coltisor neexplorat(cel mai mult ma fascina camera’’ de la drum’’ unde tronau cateva veioze ‚’’intreprinse’’de bunicul meu, foarte viu colorate. Ma atrageau sertarele care erau ticsite cu ceasuri. Cine nu auzise de bunicul? , era cel mai vestit ceasornicar din zona! Nu exista sertar unde sa umblu si sa nu gasesc ori un ceas , ori piesele ceasului. Cand bunicul incerca sa repare ’’ masinaria timpului’’ , in casa trebuia sa fie o liniste mormantala....Asa ca imi gaseam de lucru pe afara.
Nu stiu daca sora mea isi mai aduce aminte insa aventura o include si pe ea.
Cum nu existau plasme, leduri sau televizoare color, bunicii detineau un televizor Sirius cu antena in curte. De la antena pana in casa un fir negru ne asigura imaginile. Stiti cu ce era plin? Stiti ce ma fascina la el?...randunelele... acest fir era plin cu randunele!!!!
Asa am hotarat sa observam (eu si sora) viata lor...sa intram mai bine spus in viata lor... . I-am spus bunicii despre planul nostru de a pune scaunul pe prispa si a ‚’’vizita’’ cuibul randunelelor, care aveau si pui.
Bineinteles ca bunica s-a revoltat vehement si ne-a explicat ca daca vom baga mana in cuib parintii puilor nu vor mai veni ‚’’acasa’’ si vor parasi cuibul.
Am aprobat-o cu tarie , si primul lucru pe care l-am facut pe furis a fost sa punem scaunul pe prispa. Pentru ca eram mai mica, am fost saltata in brate. Scaunul ,sora si peste sora pe umerii ei....eu....deasupra mea, -cuibul-.
Imi aduc aminte de senzatia pe care am avut-o cand am bagat manuta mea de copil in cuib, si cum s-a facut mic puiul de spaima .
Am mangaiat cuibul care mi se parea ca nu poate fi real si ca parca ar fi fost construit de o mana foarte priceputa. Am stat acolo, ne-am satisfacut curiozitatea ,ne-am bucurat de moment... insa a ramas o grija...pentru pui...
Oare vor fi parasiti???
De atunci au trecut ani si copilul din mine a ramas acelasi. Asemanator acestei zile de copilarie pot fi si zile de adult...sa faci un lucru cu toate ca simti ca nu este bine. Sa il faci din iubire pentru lucrul respectiv, din curiozitate, din convingere ca va fi ok. Si daca viata tine sa iti demonstreze ca nu a fost bine?
Atunci nu mai ramane decit o grija de copil , atunci simti cu toate structurile ca ai gresit .Crezi ca ai invatat o lectie , si simti ce inseamna durerea sufleteasca , o durere care este crunta si vezi pe pielea ta ce greu este sa te ridici.
Prin propriile noastre fapte ne inabusim bucuriile, ne pustiim de suflete frumoase...cu toate ca ar trebui sa fim ascultatori, intelegatori si sa nu punem monopol pe nimic....pe nici ‚’’un cuib’’ .
Altfel nu facem decat sa ne bulvarsam chiar si pe noi, sa avem sentimente contrarii si iluzorii. Si o lectie neinvatata se repeta iar...si iar, ...si iar ...
Si atunci apare grija...pentru ‚’’pui’’...pentru puiul din noi. Oare vom fi parasiti???
Ma semnez ” Eu”...(asa cum imi spun ceilalti)
Mami , Auras Ingeras , Lia , Fluturas...
Ma semnez” Eu”...cu sufletul si din suflet!
PS: Va atasez cateva fotografii care au fost facute la aproximativ 28 de ani de la intamplare.Un singur cuib ramasese .....sa ateste aceste amintiri!
POSTARI POPULARE
-
Cand m-am hotarat ca o sa detin un blog, cea mai grea parte mi s-a parut a fi cea in care trebuie sa vorbesc despre mine. Nu stiu de...
-
Mergând prin lume in pelerinajul meu de zi cu zi, mi-am dat seama ca in majoritatea situatiilor semenii mei sunt imbracati, t...
-
In ultima vreme imi tot vine in gand un moment din copilaria mea, si anume o zi de vacanta la bunicii din partea tatalui in comuna ...
-
MOTTO – Sebastian B , Ii multumesc si iti multumesc ca existi! Zambesc timid si-I spun, si-ti spun ca ma accidentasem.Nu grav, insa....
-
Astazi , m-am gandit sa conversam despre : "Subiectele pe care le abordam pe facebook si oamenii pe care ii cuno...
-
Toata viata mea nu am facut decat sa ma uit in jurul meu. Lume buna, lume rea sau doar lume. Daca am considerat ca este nevoie sa ...
-
De cateva zile imi propusesem sa va povestesc o „ frantura” din viata mea...o frantura pe care am trait-o zilele trecute, in timp...
-
M-am asezat in pat sa dorm...nu imi este somn, insa imi impun. Trebuie! ...Ma rasucesc din nou...nici o pozitie nu este suficient de b...
-
Ma gandeam sa va intreb: -"Voi unde simtiti ca puteti medita cel mai bine"? Multi poate vor spune:- "Dar noi nu medi...
-
Rasfoind astazi internetul am dat peste postarea Ioanei…nu conteaza care Ioana..o Ioana minunata! Asa mi-a venit ideea sa va intre...
URMARESTE-MA PE Facebook
CE IMI PLACE MIE
...De ce ?
De cateva zile imi propusesem sa va povestesc o „ frantura” din viata mea...o frantura pe care am trait-o zilele trecute, in timp...
Nostalgii,de care trebuie sa ne aducem aminte cu bucurie .Suntem niste copii cu copii !
RăspundețiȘtergereStii Anonim , de foarte multe ori ma hranesc cu acele amintiri. Imi place sa fiu copil!
RăspundețiȘtergere